Costindte

Imaginează-ți că mergi cu autobuzul fără bilet de vreo 20 de ani. Nu ai văzut controlori în viața ta. N-au urcat niciodată în autobuz. Ba mai mult, ai stat la discuții cu restul călătorilor, cam aceiași oameni de fiecare dată, și nimeni nu are bilet. Și într-o zi, brusc, vine controlul fix la tine și te saltă că n-ai bilet. Dar doar pe tine. Normal că o să crezi că e lucrătură. Că e comandat politic. Că cineva vrea să te ardă fix pe tine. De ce tu? De ce acum? Înțelegeți acum raționamentul tuturor politicienilor prinși cu plagiate? Da, pare lucrătură politică. Pentru că toți sunt blatiști. Se știu între ei. Toți au diplome pe nașpa. Pentru că, într-o zi, statul a decis că, pentru anumite privilegii din sistem, ai nevoie de licență, doctorat, masterat și tot soiul de certificări. Dar sistemul era plin de analfabeți leneși. Așa că toți și-au luat diplome la mișto, cât să bifeze minimul necesar pentru privilegii. Au plătit un băiat să le scrie lucrările, nici nu s-au uitat pe ele. Așa a fost schema, schema a funcționat zeci de ani și aproape toată lumea a participat la schemă. Asta a creat un sistem în care toți sunt impostori și toți sunt ușor de compromis. Niciunul dintre plagiatorii prinși nu se aștepta să pice pe el măgăreața. Că plagiatul în politică nu a fost niciodată o anomalie, ci regula. Anomalia a fost să găsești diplome pe bune. Normalul au fost mereu alde Robert Negoiță, exemplul meu preferat, care, la 31 de ani, era un analfabet fără bacalaureat și, la 40, deja ne păcălea că e doctor. Așa că e normal ca, atunci când faci parte dintr-un sistem de impostori în care toată lumea fură, când vezi că vine cineva să te salte fix pe tine, să țipi: E LUCRĂTURĂ POLITICĂ Pentru că probabil e. E cea mai simplă explicație pentru faptul că, din zeci de mii de impostori, fix la tine s-au oprit. Habar nu am care ar fi soluția. Să ne prefacem toți că impostorii ăștia sunt pe bune? Să facem o comisie de 50.000 de jurnaliști care să ia la mână toate lucrările și să îi prindă pe cei probabil 500.000 de români cu licențe și doctorate luate pe nașpa? Sau haideți să ne punem toți o pălărie cu elice și să recunoaștem că educația e cea mai mare impostură din țara asta. 50% dintre români sunt analfabeți într-un mod irecuperabil și 50% dintre cei care au o diplomă, orice diplomă, au luat-o la mișto, cu pile, șpăgi, servite, copiuțe și argați care au scris în locul lor. Iar în politică, procentul de 50% impostori din societate se duce vertiginos spre 100%. Pentru că politicienii sunt cei mai mari impostori dintre noi. De-aia s-au făcut politicieni. Dar nici sistemul actual, în care, din când în când, se duce Emilia Șercan ca doctorul la morgă, desface o ușiță și ne spune că pacientul e foarte bolnăvior, nu e un sistem bun. Pentru că orice ușiță deschizi, găsești înăuntru un pacient atât de bolnăvior încât e mort de 20 de ani. Așa că întrebarea rămâne validă. Într-o morgă cu zeci de mii de ușițe și cu câte un mort după fiecare, orice ușă s-ar deschide și orice hoit s-ar scoate la aerisit, e normal să te întrebi: De ce fix ăsta? De ce acum? Pentru că, dacă am avea o mie de Șercani care ar lucra pe bune în fiecare zi și un sistem în care, în mod real, plagiatorii ar fi zburați împreună cu coordonatorii lor de doctorate care i-au girat și cu seminariștii care i-au ajutat să plagieze, ar fi jale. Dacă ar zbura toți plagiatorii din politică, s-ar opri tot. Păi n-ar mai avea cine să fure o pâine în țara asta. Cifrele arată un peisaj dezolant. Norocul nostru e că educația e la pământ și românii nu înțeleg cifre; altfel, ar fi foarte triști.