Golănismele lui Elon Musk și politica lui Trump au prăbușit încrederea în SUA și în India, unde acum se ia în considerade interzicerea Starlink în țara cu cea mai mare populație din lume. În octombrie 2026, Elon Musk a acuzat pe X că „anumiți oligarhi” indieni (vizându-l ulterior pe Mukesh Ambani și rețeaua Jio) blochează deliberat lansarea Starlink pentru a-și proteja monopolul pe piața de telecomunicații, calificând situația drept „o crimă împotriva poporului Indiei”. Guvernul de la New Delhi a respins acuzațiile, iar controversa a escaladat când un grup naționalist influent apropiat puterii a cerut blocarea completă a serviciului pe motive de securitate națională. Punctul de pornire al tensiunilor din India nu este doar o dispută comercială sau o întârziere birocratică, ci constatarea că Starlink s-a dovedit nesigur ca infrastructură critică în situații de război și poate fi restricționat sau limitat discreționar de către proprietarul său și de către administrația americană. India a urmărit cum, în Ucraina, au fost impuse limitări de viteză pe terminalele militare (Starshield), care au afectat capacitatea de interceptare a dronelor, ceea ce le-a arătat că accesul la rețea nu este garantat și poate fi ajustat în funcție de deciziile Washingtonului sau ale lui Musk. Oficialii indieni își pun întrebarea dacă, în cazul unui război între India și Pakistan, forțele armate indiene ar putea depinde de un sistem de comunicații controlat din exterior. Își permite India ca armata sa să fie complet dependentă de un sistem de aateliți controlat de Musk și Trump? Răspunsul implicit din New Delhi este nu. Temerea Indiei este amplificată de schimbarea de politică a administrației Trump față de Pakistan. După conflictul dintre India și Pakistan din mai 2025, Trump a strâns relațiile de Islamabad și de mareșalul Asim Munir, liderul de facto al Pakistanului. Munir a fost primit la Casa Albă, Pakistanul a beneficiat de o atitudine mai favorabilă, iar Trump s-a prezentat ca mediator rol pe care India l-a respins public, insistând pe caracterul bilateral al armistițiului. Această apropiere a fost percepută în India ca o abandonare a liniei bipartizane de peste două decenii de consolidare a parteneriatului strategic SUA–India. Paralela pe care o fac observatorii indieni este cu politica lui Trump față de Rusia și Ucraina. O distanțare de angajamentele anterioare față de un partener strategic, combinată cu o deschidere către adversarul acelui partener, în timp ce infrastructura critică (în cazul Ucrainei, Starlink) devine instrument de presiune. Pentru India, riscul este similar, în cazul unui nou conflict cu Pakistanul, un sistem de comunicații esențial ar putea fi condiționat sau limitat de factori externi asupra cărora New Delhi nu are control. În acest cadru, criticile publice ale lui Musk (acuzații de „oligarhi” care blochează Starlink, vizându-l pe Mukesh Ambani) au avut efect invers. Europa discută aceleași vulnerabilități, pornind de la aceeași experiență ucraineană. Restricțiile recente de pe Starlink au relansat dezbaterea despre dependența de un sistem american controlat de un miliardar și de deciziile Washingtonului. Oficialii europeni (inclusiv Kaja Kallas) au recunoscut că nu există alternativă pe termen scurt, ceea ce a accelerat apelurile la autonomie strategică, la majorarea cheltuielilor de apărare și la proiecte proprii. Ca și în India, concluzia este că suveranitatea asupra infrastructurii critice nu poate fi lăsată pe seama unei puteri externe în care încrederea s-a erodat. În ambele cazuri, Starlink a trecut de la statutul de serviciu comercial atractiv la cel de factor de risc strategic, tocmai pentru că poate fi limitat în momente de criză și pentru că este asociat cu o politică americană instabilă față de partenerii tradiționali.