Marius (@criptoblast) header
Marius (@criptoblast) profile picture

The guy next door

Munich, Germany
Joined February 2023
SpaceX evolueaza momentan sub pretul de listare. Mai tineti minte tam-tam-ul facut inainte dar si dupa listare. La vremea respectiva atrageam atentia ca dupa listare probabil va creste, dupa care sunt sanse mari sa se duca in jos bine de tot. Aminteam de listarea Facebook. In curand urmeaza listarea Antropic. Faceti-va bine calculele daca intentionati sa luati.
8
340
9⃣ Mărfurile (Commodities): poți anticipa corect prețul și totuși să pierzi bani Mărfurile par, la prima vedere, ușor de înțeles. Dacă petrolul, aurul sau cuprul se scumpesc, produsul financiar cumpărat ar trebui să crească aproximativ la fel. În practică, lucrurile sunt mai complicate. Investitorul poate anticipa corect direcția prețului spot și totuși să piardă bani din cauza contractelor futures, a contango-ului, a costurilor de rulare (rollover), a cursului valutar sau a structurii juridice a produsului. Mărfurile sunt active reale utilizate în economie. Energia alimentează transportul și industria, metalele intră în infrastructură și producție, iar produsele agricole susțin consumul. Spre deosebire de acțiuni și obligațiuni, cele mai multe mărfuri nu produc profit, dividende sau cupoane. Randamentul investitorului provine din schimbarea prețului, dar, în cazul expunerii prin futures, și din forma curbei, rularea contractelor, randamentul colateralului și costurile produsului. A cumpăra petrol poate însemna să deții fizic petrol, să cumperi un contract futures, un ETC, un ETN, un swap sau acțiunile unei companii petroliere. Aceste instrumente pot reacționa la același activ economic, dar rezultatele lor nu sunt identice. Prima distincție importantă este cea dintre spot și futures. Prețul spot este prețul pentru livrarea imediată sau apropiată a mărfii. Prețul futures este stabilit astăzi pentru o tranzacție care va fi decontată sau livrată la o dată viitoare. Dacă petrolul spot este 80 USD pe baril, contractul futures cu scadența peste trei luni poate fi cotat la 82 USD. Această diferență nu înseamnă neapărat că piața prezice un preț de 82 USD peste trei luni. Prețul futures încorporează costul finanțării, depozitarea, asigurarea și avantajul economic al deținerii fizice a mărfii: Futures = Spot × e^[(Finanțare + Depozitare − Convenience yield) × Timp] Convenience yield reprezintă beneficiul implicit al posesiei fizice. O rafinărie care are petrol în depozit poate continua producția în timpul unei întreruperi a aprovizionării. Un producător care are suficient cupru își poate onora contractele fără să aștepte livrări viitoare. Acest beneficiu nu este plătit ca un dividend, dar are valoare economică. Atunci când stocurile sunt abundente, convenience yield tinde să fie redus. Când stocurile sunt foarte mici, accesul imediat la marfă devine mai valoros. Curba futures poate fi în contango sau backwardation. Contango apare când contractele mai îndepărtate sunt mai scumpe decât cele apropiate. De exemplu, contractul curent poate fi cotat la 82 USD, cel pentru luna următoare la 84 USD, iar următorul la 86 USD. O asemenea structură poate reflecta costurile de finanțare și depozitare, stocuri abundente sau o cerere imediată redusă. Backwardation reprezintă situația inversă. Contractul apropiat poate costa 82 USD, cel pentru luna următoare 80 USD, iar următorul 78 USD. Curba descendentă poate semnala stocuri reduse, cerere imediată puternică, probleme de aprovizionare sau un convenience yield ridicat. Aceste structuri contează deoarece contractele futures expiră. Un fond care dorește să mențină expunerea trebuie să vândă periodic contractul apropiat și să cumpere unul cu scadență mai îndepărtată. Procesul se numește roll. O aproximație simplă este: Roll yield ≈ (Prețul contractului vândut − Prețul contractului cumpărat) / Prețul contractului cumpărat În contango, fondul poate vinde contractul apropiat la 82 USD și îl poate cumpăra pe următorul la 84 USD: Roll yield ≈ (82 − 84) / 84 = −2,38% Fondul vinde mai ieftin și cumpără mai scump. Dacă structura se menține, rularea erodează randamentul. În backwardation, fondul poate vinde la 82 USD și cumpăra noul contract la 80 USD: Roll yield ≈ (82 − 80) / 80 = +2,50% În această situație, rularea poate contribui pozitiv la randament. Calculul este orientativ. Rezultatul real depinde de momentul rulării, de scadențele selectate, de mișcarea întregii curbe și de metodologia produsului. Pe măsură ce se apropie scadența, prețul futures tinde să converge către spot. Dacă spotul rămâne la 80 USD, iar un contract cumpărat la 84 USD converge spre 80 USD, investitorul long pierde 4 USD, deși prețul spot nu s-a modificat. De aceea, performanța unui produs bazat pe futures poate fi foarte diferită de graficul spot afișat în presă. Randamentul unui produs pe commodity futures poate fi descompus astfel: Randament total ≈ Randament spot + Roll yield + Randament colateral − Costuri Randamentul spot reflectă modificarea mărfii. Roll yield provine din trecerea între contracte. Randamentul colateralului este câștigul produs de numerarul sau titlurile sigure depuse drept garanție. Să presupunem că prețul spot al petrolului crește cu 12% într-un an. Rulările repetate într-o curbă aflată în contango produc un roll yield de −15%. Colateralul generează 3%, iar produsul are costuri de 0,60%. Randament total ≈ 12% − 15% + 3% − 0,60% = −0,60% Petrolul s-a apreciat cu 12%, dar investitorul a pierdut aproximativ 0,60%. Nu există nicio contradicție. Investitorul nu a cumpărat barili de petrol pe care să-i păstreze un an. A deținut succesiv contracte futures cumpărate, vândute și înlocuite la prețuri diferite. Curba futures este dinamică. Contango-ul se poate accentua sau reduce, iar piața poate trece în backwardation. Uneori numai segmentul apropiat este inversat, în timp ce maturitățile îndepărtate păstrează altă formă. La gaze naturale și produse agricole, sezonalitatea poate avea o influență majoră. Un contract pentru livrare iarna nu este economic identic cu unul pentru vară. Un contract pe grâu înaintea recoltei reflectă alte riscuri decât unul de după recoltă. Graficele continue, construite prin lipirea contractelor succesive, pot ascunde diferențele dintre scadențe. O analiză serioasă urmărește contractele individuale și întreaga curbă, nu doar o singură linie continuă. Aurul funcționează diferit de petrol sau grâu. Poate fi depozitat pe termen lung fără degradare, iar stocul existent este foarte mare în raport cu producția anuală. Din acest motiv, dinamica lui este influențată mai mult de dobânzile reale, USD, cererea investițională, costul de oportunitate și percepția riscului monetar. Aurul nu generează cash-flow. Investitorul câștigă dacă prețul de vânzare, după costuri și efectul valutar, este mai mare decât prețul de cumpărare. Pentru un investitor european, randamentul trebuie măsurat în euro. Dacă aurul crește cu 8% în USD, iar dolarul se depreciază cu 6% față de euro: Randament în EUR = (1 + 8%) × (1 − 6%) − 1 Randament în EUR = 1,08 × 0,94 − 1 = 1,52% Aurul a crescut cu 8% în dolari, dar investitorul în euro a obținut aproximativ 1,52%, înainte de costuri. Dacă dolarul s-ar fi apreciat cu 6%: Randament în EUR = 1,08 × 1,06 − 1 = 14,48% Expunerea valutară poate absorbi, amplifica sau chiar inversa o parte din mișcarea mărfii. În cazul aurului, investitorul poate alege între deținerea fizică și instrumentele financiare. Metalul fizic nu generează roll yield, dar implică spreaduri, depozitare, asigurare, verificarea autenticității și risc de custodie. Futures oferă lichiditate și eficiență a capitalului, dar adaugă levier, cerințe de marjă, scadență, basis risk și costuri de rulare. O acțiune minieră sau petrolieră este un alt tip de expunere. Investitorul nu cumpără marfa, ci o afacere care o produce. Profitul poate fi aproximat astfel: Profit ≈ (Prețul mărfii − Costul unitar) × Volum − Costuri fixe − Dobânzi − Taxe Presupunem un producător care vinde un milion de unități la 100 €, are un cost variabil de 70 € și costuri fixe de 20 milioane €. Profitul operațional este: (100 − 70) × 1.000.000 − 20.000.000 = 10 milioane € Dacă prețul mărfii crește cu 20%, la 120 €, iar costurile rămân neschimbate: (120 − 70) × 1.000.000 − 20.000.000 = 30 milioane € Prețul mărfii a crescut cu 20%, dar profitul operațional s-a triplat. Acesta este levierul operațional. Funcționează însă în ambele direcții. Dacă prețul scade la 85 €: (85 − 70) × 1.000.000 − 20.000.000 = −5 milioane € Marfa a scăzut cu 15%, iar compania a trecut de la profit la pierdere. Acțiunile producătorilor pot amplifica mișcarea mărfii, dar adaugă riscul datoriei, al managementului, al accidentelor, al rezervelor, al reglementării și al alocării capitalului. O companie minieră nu este aur cu levier; este o afacere ciclică expusă aurului. Mărfurile pot avea un rol de diversificare într-un portofoliu, mai ales în anumite șocuri inflaționiste. Presupunem un portofoliu cu 50.000 € în obligațiuni având durata modificată 7 și 10.000 € într-un indice de mărfuri. Dacă randamentele obligațiunilor cresc cu 1,5 puncte procentuale: Variația obligațiunilor ≈ −7 × 1,5% = −10,5% Pierderea estimată este de 5.250 €. Dacă, în același scenariu, indicele de mărfuri crește cu 20%, câștigul este de 2.000 €. Expunerea la mărfuri compensează o parte din pierderea obligațiunilor, fără să o elimine. Aceasta nu înseamnă că mărfurile cresc întotdeauna când obligațiunile scad. Dacă inflația este urmată de recesiune, cererea pentru energie și metale industriale se poate contracta. Corelația depinde de cauza șocului și de regimul economic. Mărfurile pot proteja împotriva unor forme de inflație, în special cele generate de energie, alimente sau constrângeri de ofertă. Nu sunt însă o poliță universală. Inflația determinată de salarii, chirii și servicii poate avea o relație mai slabă cu un indice dominat de petrol și gaze. Structura juridică a produsului este la fel de importantă ca activul urmărit. În Europa, multe produse descrise informal drept „ETF pe aur” sau „ETF pe petrol” sunt ETC-uri ori ETN-uri. Un produs poate deține marfa fizică, futures, swapuri sau colateral. Un ETN este o obligație a emitentului și adaugă riscul său de credit. Un ETC garantat poate reduce acest risc, dar investitorul trebuie să verifice natura și accesibilitatea garanției. Înainte de cumpărare trebuie înțeles dacă produsul deține marfa, contracte futures, colateral sau doar o promisiune contractuală a emitentului. Nici indicii de mărfuri nu sunt identici. Ei pot avea ponderi diferite pentru energie, agricultură și metale, pot rula contractele în luni diferite și pot utiliza metodologii distincte. Un indice broad commodities dominat de energie se poate comporta aproape ca un pariu pe petrol și gaze, chiar dacă poartă eticheta „diversificat”. Numărul mărfurilor incluse spune mai puțin decât contribuția fiecărui sector la riscul total. Produsele cu roll optimizat încearcă să evite contractele cu cel mai costisitor contango sau să selecteze segmente mai favorabile ale curbei. Strategia poate îmbunătăți rezultatul, dar introduce risc metodologic. Produsul poate ajunge să urmărească o maturitate diferită de cea la care se referă prețul spot din presă. Cel mai util studiu de caz rămâne investitorul care anticipează corect creșterea petrolului, dar alege instrumentul greșit. Teza sa direcțională este corectă: petrolul spot crește cu 12%. Totuși, produsul cumpărat rulează lunar contractele apropiate într-o piață aflată în contango. Roll yield ajunge la −15%, colateralul produce 3%, iar costurile sunt de 0,60%. Rezultatul este o pierdere de aproximativ 0,60%. Investitorul a confundat prețul spot observat în presă cu randamentul contractelor futures și cu randamentul final al produsului. A avea dreptate asupra direcției activului nu este suficient. Trebuie să ai dreptate și asupra instrumentului prin care exprimi acea opinie. Înainte de a cumpăra o expunere la mărfuri, trebuie stabilit dacă produsul deține fizic activul, utilizează futures, primește randamentul printr-un swap sau reprezintă o obligație a emitentului. Apoi trebuie analizate curba, metodologia de roll, colateralul, valuta, levierul și costurile. Întrebarea esențială nu este doar „va crește marfa?”, ci: „Dețin marfa, un contract asupra mărfii, o creanță asupra emitentului sau o companie care produce marfa?”
2
1
7
297
BTC is king BTC a atins ATH-ul în jur de $126.080 pe 6 octombrie 2025. De atunci, până pe 14 noiembrie 2026 (BTC ~$65.800), evoluția absolută aproximativă este: ▪️BTC: ≈ -47,8% ▪️ETH: ≈ -60,7% (de la ~$4.680) ▪️SOL: ≈ -68,5% (de la ~$232) Performanță relativă față de BTC (diferența de randament): ▪️ETH: ≈ -12,9% (a subperformat BTC) ▪️SOL: ≈ -20,7% (a subperformat și mai mult) Graficul arată cum ETH și SOL au pierdut teren față de BTC după ATH (linia zero = performanța BTC). Datele intermediare sunt aproximative (bazate pe closes lunare din surse publice precum CoinGecko, CoinMarketCap etc.), dar trendul este clar: alts au subperformat semnificativ în această perioadă.
1
10
270
$BTC mai are de tras pana in ~58k
4
174
3/3 Uitandu-ma la volatilitate, constat ca suntem intr-o zona de asemenea neutra. Nu pot anticipa un moment bun de adoptat o strategie long sau short pe options. IV Rank nu sustine o abordare short iar IV Percentile nu sustine nicio abordare, fie ea long sau short. Singurul lucru care ar favoriza o strategie short e range-ul larg in care evolueaza BTC de cel putin o jumatate de an.
3
71
2/3 Si din punct de vedere tehnic, BTC s-a dus sub un suport minor din zona 72k - 73k. Nu ma declar nici bearish dar nici bullish. Urmaresc intervale pe perioada medie iar mid-term sunt orientat neutru. Personal, nu prea acord importanta evolutiei pretului, fiindca strategia mea se bazeaza in primul rand pe volatilitate, pretul fiind pentru mine secundar. In functie de volatilitate imi stabilesc strategia, fie long sau short, dupa care incerc sa anticipez o evolutie. Fac analiza tehnica insa la un nivel rudimentar.
1
2
109
1/3 Cei care m-ati mai urmarit stiti care e parerea mea vizavi de un viitor bull market pe BTC. Am spus-o de mai multe ori, atata vreme cat large specs evolueaza in zona lor de disconfort, aka net long, BTC nu va fi in bull market. Asta nu inseamna ca nu putem asista la bull run-uri de durata scurta sau medie (cateva saptamani). Momentan, dupa cum se poate vedea si in imaginea atasata, datele cantitative arata ca large specs sunt net long de multa vreme, departe de zona lor de confort, net short.
Mergem in 72k - 73k? Sau chiar mai jos? De ceva vreme (vreo 6 luni) $BTC e intr-o zona neutra, nici bullish dar nici bearish. #BTC #Bitcoin
1
10
297
Nenea asta e al treilea influencer, dupa Chifoi si MisterSpread, care nu intelege o corelatie. In cazul de fata, USDT.D - BTC. E drept, BTC nu e mentionat direct, insa orice analist cu experienta stie ca USDT.D e invers corelat cu BTC. Corelatia inversa a aproape perfecta. Deci, analiza tehnica pe USDT.D e irelevanta. Pe dominanta nu faci analiza tehnica. Nu te ajuta cu nimic, dominanta nefiind tranzactionabila. Nici BTC nu evolueaza in functie de dominanta, dominanta USDT fiind o consecinta a evolutiei pietei in raport cu USDT. Ponderea mare pe care o are BTC face ca USDT.D sa fie relevanta doar prin prisma valorii absolute, nu prin evolutia pe chart. In viitor, daca BTC.D ar scadea forte mult, atunci ar creste relevanta USDT.D si ar duce la o decorelare a USDT.D cu BTC. N-am putut pune link direct la postarea distinsului domn fiindca m-a blocat, insa imi apare in Explore. Aveti aici un articol scris cu ceva timp in urma: nitter.gq/criptoblast/status/205…
2
8
673
8⃣ ETF-urile: diversificarea nu elimină riscul, doar îl împachetează diferit ETF-ul este unul dintre cele mai utile instrumente financiare, dar și unul dintre cele mai simplificate excesiv. Mulți investitori îl tratează ca pe o clasă de active și presupun că, dacă dețin un ETF, sunt automat diversificați și protejați. În realitate, ETF-ul nu este o clasă de active. Este o structură juridică și operațională prin care poți cumpăra un portofoliu de acțiuni, obligațiuni, instrumente monetare, contracte derivate sau alte expuneri. Riscul nu dispare când activele sunt introduse într-un ETF. Un ETF de acțiuni păstrează riscul companiilor și al evaluării. Un ETF de obligațiuni păstrează riscul de dobândă și credit. Un produs tranzacționat la bursă pe BTC păstrează volatilitatea activului digital și poate adăuga riscuri de custodie, contraparte sau tracking. Întrebarea relevantă nu este dacă un ETF este sigur, ci ce deține, cum reproduce expunerea, cât costă efectiv și cum se comportă în condiții de stres. Un indice și un ETF nu sunt același lucru. Indicele este o metodologie de calcul. ETF-ul este fondul care încearcă să reproducă rezultatul indicelui. Dacă un indice conține 500 de companii, ETF-ul poate cumpăra toate acțiunile, poate selecta numai un eșantion reprezentativ sau poate utiliza un swap prin care primește randamentul indicelui. De aceea: Randament ETF ≈ Randament indice − Costuri + Venituri auxiliare ± Abateri de replicare Veniturile auxiliare pot proveni din împrumutarea titlurilor, iar abaterile pot apărea din taxe, rebalansări, costuri de tranzacționare, numerar neinvestit și metoda de replicare. Două ETF-uri care urmăresc același indice nu sunt neapărat echivalente. Valoarea portofoliului este exprimată prin NAV, valoarea activului net pe unitate: NAV = (Valoarea activelor − Obligațiile fondului) / Numărul unităților Presupunem că un ETF deține active de 1,005 miliarde €, are obligații de 5 milioane € și 10 milioane de unități. NAV-ul este: NAV = (1.005.000.000 − 5.000.000) / 10.000.000 = 100 € Unitatea poate fi tranzacționată la bursă la un preț ușor diferit. Dacă prețul este 100,20 €, ETF-ul cotează cu o primă de 0,20% față de NAV: Premium = (100,20 − 100) / 100 = 0,20% Dacă se tranzacționează la 99,70 €, discountul este de 0,30%. Prețul ETF-ului se formează prin cerere și ofertă, dar mecanismul de creare și răscumpărare tinde să îl mențină aproape de valoarea activelor-suport. Când ETF-ul cotează peste NAV, participanții autorizați pot cumpăra coșul de active, îl pot transfera fondului în schimbul unor unități noi și apoi pot vinde unitățile mai scumpe în piață. Oferta suplimentară împinge prețul spre NAV. Când ETF-ul cotează sub NAV, procesul poate funcționa invers. Unitățile sunt cumpărate ieftin și răscumpărate pentru activele-suport. Profitul potențial al arbitrajului poate fi exprimat astfel: Profit arbitraj ≈ |Preț ETF − NAV| − Costurile tranzacției Mecanismul funcționează numai dacă diferența depășește spread-ul, comisioanele, costurile de hedging și riscul execuției. În perioadele de stres, când activele-suport sunt ilichide sau greu de evaluat, ETF-ul se poate tranzacționa temporar la un discount sau premium semnificativ. Metoda de replicare este una dintre primele caracteristici care trebuie verificată. În replicarea fizică integrală, fondul cumpără toate componentele indicelui, aproximativ în ponderile stabilite de metodologie. Structura este transparentă și ușor de înțeles, dar poate deveni costisitoare dacă indicele conține mii de titluri, obligațiuni ilichide sau piețe greu accesibile. În replicarea prin eșantionare, fondul cumpără numai o selecție de active care încearcă să reproducă factorii de risc ai indicelui. Pentru un ETF de obligațiuni, selecția poate urmări aceeași durată, distribuție a ratingurilor, maturități, sectoare și sensibilitate la curba dobânzilor. Metoda reduce costurile, dar introduce riscul ca eșantionul să se comporte diferit de indice, mai ales când lichiditatea dispare sau corelațiile se modifică. În replicarea sintetică, fondul poate deține un coș de colateral și poate primi randamentul indicelui printr-un contract swap. Randament primit ≈ Randament indice − Costul swap-ului Această metodă poate reproduce foarte eficient piețe greu accesibile, dar adaugă risc de contraparte. Colateralul și resetarea periodică a swap-ului reduc expunerea, fără să o elimine complet. Un ETF sintetic nu este automat inferior unuia fizic. Trebuie analizate calitatea contrapărții, colateralul, costul swapului, frecvența resetării și rezultatul efectiv al replicării. Nici ETF-ul fizic nu este complet lipsit de risc de contraparte. Fondul poate împrumuta o parte dintre titlurile sale pentru a obține venituri care compensează costurile. Operațiunea poate îmbunătăți trackingul, dar introduce riscuri operaționale și de contraparte. Costul cel mai vizibil este TER-ul, rata cheltuielilor recurente ale fondului: TER = Cheltuieli anuale / Activele medii ale fondului Dacă un ETF are active medii de 500 milioane € și cheltuieli anuale de un milion €, TER-ul este: TER = 1.000.000 / 500.000.000 = 0,20% Pentru o investiție de 10.000 €, impactul anual orientativ este de 20 €. Dar TER-ul nu reprezintă costul total. Investitorul mai poate suporta spreadul bid-ask, comisionul brokerului, conversia valutară, taxele suportate în interiorul fondului și impactul execuției. Pentru a evalua eficiența replicării folosim tracking difference: Tracking difference = Randament ETF − Randament indice Dacă indicele produce 10%, iar ETF-ul 9,78%: Tracking difference = 9,78% − 10% = −0,22% ETF-ul a rămas în urma indicelui cu 22 de puncte de bază. Tracking error măsoară altceva: variația acestor diferențe în timp. Tracking error = Deviația standard a diferenței dintre randamentele ETF-ului și indicelui Tracking difference răspunde la întrebarea „cu cât a rămas fondul în urmă?”, iar tracking error arată cât de instabilă a fost abaterea. TER-ul este deja inclus în performanța ETF-ului. Dacă tracking difference este calculată din randamentele nete observate, adăugarea TER-ului încă o dată ar însemna numărarea dublă a aceleiași componente de cost. De aceea, ETF-ul cu cel mai mic TER nu este obligatoriu cel mai eficient. Presupunem că ETF A are un TER de 0,07%, iar ETF B unul de 0,15%. Indicele produce 10%. ETF A livrează 9,78%, iar ETF B 9,88%. ETF A are o tracking difference de −0,22%, iar ETF B de −0,12%. Deși are TER-ul mai mare, ETF B a reprodus mai bine indicele. Diferența poate proveni din rebalansare, taxarea dividendelor, veniturile obținute prin împrumutarea titlurilor, managementul numerarului și costurile de tranzacționare. Nici spreadul nu trebuie neglijat. Dacă un ETF are bid 99,90 € și ask 100,10 €, spreadul este 0,20 €, adică aproximativ 0,20% din preț. Dacă investitorul cumpără la ask și ar vinde imediat la bid, pierde aproximativ 0,20%, înainte de comisioane. La o investiție de 10.000 €, impactul este de aproximativ 20 €. În anumite situații, spreadul plătit într-o singură tranzacție poate depăși TER-ul pentru un an întreg. Acesta este motivul pentru care limit order-ul oferă, de regulă, mai mult control decât market order-ul. Volumul afișat al ETF-ului nu reprezintă întreaga sa lichiditate. Există lichiditatea unităților tranzacționate la bursă și lichiditatea activelor-suport accesibilă prin mecanismul de creare și răscumpărare. Un ETF cu volum zilnic modest, dar care deține acțiuni foarte lichide, poate absorbi ordine mai mari decât sugerează istoricul său. Invers, un ETF cu volum aparent bun, dar cu active-suport ilichide, poate dezvolta spreaduri și discounturi mari în perioadele tensionate. Un alt punct frecvent confundat este diferența dintre ETF-urile cu acumulare și cele cu distribuire. Un ETF cu distribuire plătește dividendele sau cupoanele investitorului. Unul cu acumulare le reinvestește automat. Presupunem o investiție de 10.000 €, o apreciere a activelor de 5% și venituri de 3%. În absența taxelor și costurilor, varianta cu distribuire ajunge la 10.500 € în unități plus 300 € numerar. Varianta cu acumulare ajunge aproximativ la 10.800 € în interiorul fondului. Rezultatul economic este similar. Diferența apare din momentul distribuirii, automatizarea reinvestirii și tratamentul fiscal aplicabil investitorului. Un dividend mai mare nu înseamnă automat un randament total superior. Când fondul distribuie numerar, valoarea sa se ajustează pentru suma ieșită. Moneda este o altă sursă majoră de confuzie. Faptul că un ETF este cumpărat în euro nu înseamnă că expunerea valutară este în euro. Dacă ETF-ul este listat în euro, dar deține acțiuni americane neacoperite valutar, rezultatul investitorului depinde și de EUR/USD: 1 + Randament în EUR = (1 + Randament activ în USD) × (1 + Randament valutar) Dacă acțiunile cresc cu 10% în USD, iar dolarul se depreciază cu 8% față de euro: Randament în EUR = (1,10 × 0,92) − 1 = 1,20% Investitorul obține doar 1,2% în euro, deși activele au crescut cu 10% în dolari. Dacă dolarul se apreciază cu 8%: Randament în EUR = (1,10 × 1,08) − 1 = 18,8% Trebuie separate moneda în care ETF-ul este tranzacționat, moneda de bază declarată a fondului și monedele activelor-suport. Doar ultima categorie determină în mod direct expunerea economică, în absența hedgingului. Să analizăm un ETF global de acțiuni. Presupunem o investiție de 20.000 €, un randament al indicelui de 8%, un randament al ETF-ului de 7,75%, un spread de 0,10% și un comision de 10 €. Valoarea produsă de fond este: 20.000 × 1,0775 = 21.550 € Costul spreadului este de aproximativ: 20.000 × 0,10% = 20 € După spread și comision, valoarea aproximativă este 21.520 €, ceea ce corespunde unui randament personal de 7,60%. Indicele a crescut cu 8%, fondul a livrat 7,75%, iar investitorul a obținut aproximativ 7,60%. Randamentul indicelui, randamentul ETF-ului și randamentul personal sunt trei valori diferite. Pentru un ETF de obligațiuni, mecanismul de risc este diferit. Presupunem un randament al portofoliului de 4%, o durată modificată de 6 și o creștere a randamentelor pieței cu un punct procentual. Modificarea prețului poate fi aproximată astfel: Variația prețului ≈ −Durata modificată × Modificarea randamentului Variația prețului ≈ −6 × 1% = −6% Venitul de 4% compensează numai o parte din scădere. După un efect net al cheltuielilor de 0,20%, rezultatul aproximativ ar fi: 4% − 6% − 0,20% = −2,20% ETF-ul de obligațiuni nu este echivalentul unui depozit. NAV-ul său fluctuează, iar portofoliul este rulat pentru a menține expunerea. Dacă durata rămâne relativ constantă, investitorul rămâne expus riscului de dobândă. Diversificarea poate fi și ea înșelătoare. Un ETF poate deține sute de companii și totuși să fie concentrat dacă primele zece poziții reprezintă o parte mare din portofoliu. Într-un indice ponderat după capitalizare: Ponderea companiei = Capitalizarea companiei / Capitalizarea totală a indicelui Companiile care cresc în valoare primesc automat ponderi mai mari. Astfel, un ETF aparent foarte diversificat poate deveni dominat de câteva companii, un singur sector, aceeași monedă sau același factor economic. Numărul deținerilor nu este suficient. Diversificarea trebuie analizată prin ponderi, sectoare, țări, monede, factori de risc și corelații. Nici indicele nu este o reprezentare neutră a pieței. Este un set de reguli privind eligibilitatea, ponderarea, rebalansarea și tratamentul dividendelor. Un indice ponderat după capitalizare alocă mai mult companiilor devenite mai mari. Un indice equal-weight vinde periodic din câștigători și cumpără din pozițiile rămase în urmă. Fiecare metodologie produce expuneri și compromisuri diferite. Trebuie înțeleasă și diferența dintre ETF, ETC și ETN. Un ETF este, în general, un fond care deține active sau contracte. Un ETC poate oferi expunere la mărfuri printr-o structură de datorie garantată sau prin derivate. Un ETN reprezintă o obligație a emitentului de a plăti randamentul unui indice, ceea ce adaugă riscul de credit al emitentului. Eticheta comercială și tickerul nu sunt suficiente. Structura juridică stabilește ce deții și ce se întâmplă dacă emitentul sau contrapartea intră în dificultate. O atenție specială merită produsele leveraged și inverse. Ele urmăresc, de regulă, un multiplu al randamentului zilnic, nu al randamentului cumulat pe termen lung. Dacă un indice crește de la 100 la 110, apoi scade cu 9,09%, revine la 100. Randamentul total este zero. Un produs 2× crește în prima zi cu 20%, de la 100 la 120. În ziua următoare scade cu aproximativ 18,18%: 120 × (1 − 18,18%) ≈ 98,18 Produsul pierde aproximativ 1,82%, deși indicele revine la nivelul inițial. Resetarea zilnică și capitalizarea fac rezultatul dependent de traseul pieței. Aceste instrumente nu sunt simple versiuni mai rapide ale ETF-urilor obișnuite, ci produse tactice cu o dinamică proprie. Să presupunem acum că un investitor compară două ETF-uri globale. ETF A are TER de 0,07%, spread de 0,25% și tracking difference de −0,22%. ETF B are TER de 0,15%, spread de 0,05% și tracking difference de −0,12%. Pentru o poziție de 20.000 €, cumpărată și vândută prin traversarea spreadului, costul aproximativ este de 100 € pentru ETF A și 20 € pentru ETF B. ETF B are TER-ul afișat mai mare, dar un spread mai mic și o urmărire mai bună a indicelui. Asta nu înseamnă că ETF-urile mari sau mai scumpe sunt automat superioare. Înseamnă că TER-ul nu trebuie analizat izolat. Pentru un trader frecvent, spreadul și lichiditatea pot domina costurile. Pentru un investitor pe termen lung, tracking difference persistentă, structura, riscul valutar și metodologia indicelui pot avea o importanță mai mare. ETF-ul simplifică accesul la piață, nu analiza riscului. Înainte de cumpărare trebuie să fie clar ce indice urmărește, cum este construit acel indice, ce deține efectiv fondul, cum îl reproduce, ce expunere valutară există, cât de concentrat este și care este costul real de intrare, deținere și ieșire. Întrebarea corectă nu este „care ETF are cel mai mic TER?”, ci: „Ce risc economic cumpăr, cât de fidel este reprodus și cât mă costă să îl dețin?”
1
1
1
9
346
Mergem in 72k - 73k? Sau chiar mai jos? De ceva vreme (vreo 6 luni) $BTC e intr-o zona neutra, nici bullish dar nici bearish. #BTC #Bitcoin
1
4
406
Se asortează 😁
4
169
7⃣ Acțiunile: proprietate, randament și riscul economic al companiei Când cumperi o obligațiune, devii creditorul emitentului. Când cumperi o acțiune, devii coproprietarul companiei. Diferența pare simplă, dar schimbă complet sursa randamentului, ordinea în care îți asumi pierderile și modul în care trebuie analizată investiția. Acționarul nu primește o dobândă garantată și nici promisiunea că va recupera o valoare nominală la o anumită dată. El are dreptul economic asupra a ceea ce rămâne după plata angajaților, furnizorilor, taxelor, dobânzilor și creditorilor. De aceea spunem că acțiunea reprezintă o participație reziduală. Dacă afacerea prosperă, acționarul poate beneficia disproporționat. Dacă societatea intră în faliment, acționarii sunt ultimii în ordinea recuperării capitalului. În cazul unei poziții long fără levier, pierderea maximă este capitalul investit, în timp ce câștigul nu are o limită teoretică prestabilită. Această asimetrie explică atractivitatea acțiunilor, dar nu garantează că orice companie bună va produce automat un randament bun. Randamentul total al unei acțiuni provine direct din variația prețului și dividendele încasate: R total = (P₁ − P₀ + D) / P₀ unde P₀ este prețul de cumpărare, P₁ este prețul final, iar D reprezintă dividendele încasate. Dacă o acțiune este cumpărată la 100 €, ajunge la 118 € și plătește între timp dividende de 3 €, randamentul total este: (118-100+3) / 100 = 21% Randamentul nu este doar 18%, deoarece trebuie inclus și dividendul. Pentru perioade mai lungi, performanța este exprimată mai corect prin CAGR, rata anualizată de creștere: CAGR = (Vf / Vi)¹ᐟⁿ − 1 unde Vf este valoarea finală, Vi este valoarea inițială, iar n reprezintă numărul de ani. Dacă 10.000 € devin 15.400 € în cinci ani: CAGR = (15.400 / 10.000)¹ᐟ⁵ - 1 ≈ 9% CAGR descrie rezultatul anualizat, dar nu spune nimic despre traseu. Investiția ar fi putut trece printr-un drawdown de 40% înainte să ajungă la valoarea finală. Două investiții cu același CAGR pot avea profiluri de risc complet diferite. Pe termen lung, randamentul acționarului poate fi descompus conceptual în creșterea profitului pe acțiune, dividende și modificarea evaluării acordate de piață: Randament acționar ≈ Creșterea EPS + Dividend yield + Schimbarea multiplului Aceasta nu este o identitate contabilă exactă, ci un cadru prin care putem înțelege sursele rezultatului. Prețul unei acțiuni poate fi aproximat simplificat astfel: Preț = EPS × P/E EPS reprezintă profitul pe acțiune (Earnings Per Share), iar P/E (Price/Earning Ratio) arată cât este dispusă piața să plătească pentru o unitate de profit. Presupunem că o companie are un EPS de 5 €, iar piața îi acordă un P/E de 20. Prețul rezultat este: 5 × 20 = 100 € După cinci ani, EPS crește la 8 €, dar piața reduce multiplul P/E la 18: 8 × 18 = 144 € În acești cinci ani, compania distribuie dividende cumulate de 10 € pe acțiune. Valoarea totală obținută de investitor este de 154 €, iar randamentul este: (154 - 100) / 100 = 54% EPS a crescut cu 60%, dar randamentul total a fost 54%. Contracția multiplului de la 20 la 18 a consumat o parte din performanța operațională. Compania a evoluat bine, însă acțiunea nu a captat integral creșterea profitului deoarece investitorul plătise inițial o evaluare mai ridicată. Mecanismul poate funcționa și invers. O companie poate raporta rezultate mai slabe, în timp ce acțiunea urcă puternic. Presupunem că EPS scade de la 5 € la 4,50 €, dar optimismul pieței împinge P/E de la 12 la 20. Prețul inițial era: 5 × 12 = 60 € Prețul final devine: 4,50 × 20 = 90 € Acțiunea a crescut cu 50%, deși profitul companiei a scăzut. Randamentul a provenit exclusiv din disponibilitatea investitorilor de a plăti un multiplu mai mare, nu din îmbunătățirea afacerii. O astfel de mișcare poate continua o perioadă, dar devine tot mai dependentă de sentiment. Pentru ca randamentul să continue, profitul trebuie să revină sau multiplul să se extindă din nou. Aceasta este diferența dintre performanța companiei și performanța acțiunii. Compania poate crește, iar acțiunea poate stagna. Compania poate slăbi, iar acțiunea poate urca. Pe termen scurt și mediu, prețul reflectă atât realitatea economică, cât și schimbarea așteptărilor. Dividendele sunt o altă sursă importantă de confuzie. Ele nu reprezintă bani gratuiți creați în ziua distribuirii, ci un transfer de numerar din companie către acționar. Dacă o acțiune valorează 100 € și compania distribuie un dividend de 4 €, toate celelalte condiții fiind egale, investitorul trece aproximativ de la 100 € deținuți în acțiune la 96 € în acțiune și 4 € în numerar. Dividendul poate fi foarte valoros, dar valoarea sa depinde de alternativa companiei. Dacă societatea poate reinvesti capitalul la randamente ridicate, păstrarea profitului poate crea mai multă valoare. Dacă managementul nu are proiecte profitabile, distribuirea capitalului către acționari poate fi opțiunea mai bună. Rata de distribuție a dividendului este: Payout ratio = Dividend per acțiune / EPS Dacă EPS este 5 €, iar dividendul este 2 €, compania distribuie 40% din profit: 2 / 5 = 40% Restul de 60% poate fi reinvestit, folosit pentru reducerea datoriei, păstrat ca numerar sau utilizat pentru răscumpărarea acțiunilor. Un payout ridicat nu este automat un semn negativ. Companiile mature pot distribui sustenabil o mare parte din profit. Problema apare când dividendul depășește în mod repetat profitul și free cash flow-ul, fiind finanțat prin datorie, vânzarea activelor sau slăbirea bilanțului. Răscumpărările de acțiuni, numite buybacks, reprezintă o altă metodă de returnare a capitalului. Dacă numărul de acțiuni scade, partea de profit corespunzătoare fiecărei acțiuni poate crește: EPS = Profit net / Numărul de acțiuni Presupunem că o companie produce un profit net de 100 milioane € și are 20 milioane de acțiuni: EPS = 100 / 20 = 5 € Dacă răscumpără 10% dintre acțiuni, numărul lor scade la 18 milioane: EPS = 100 / 18 ≈ 5,56 € Profitul total nu s-a modificat, dar EPS a crescut cu aproximativ 11,1%. Buyback-ul nu creează însă automat valoare. Dacă societatea își răscumpără acțiunile când sunt supraevaluate, poate distruge capital. Dacă împrumută excesiv pentru a finanța operațiunea, riscul financiar crește. Iar dacă răscumpărările doar compensează acțiunile acordate conducerii și angajaților, reducerea reală a numărului de acțiuni poate fi minimă. Opusul buyback-ului este diluarea. Dacă societatea emite acțiuni noi, procentul deținut de investitorii existenți scade. Un investitor care deține 10.000 dintre cele un milion de acțiuni ale unei companii controlează 1% din societate. Dacă sunt emise încă 250.000 de acțiuni, participația sa devine: 10.000 / 1.250.000 = 0,8% Diluarea nu este întotdeauna negativă. Dacă noul capital este investit la randamente ridicate, valoarea totală a companiei poate crește suficient pentru a compensa reducerea procentuală a participației. Diluarea devine problematică atunci când acțiunile sunt emise ieftin pentru a finanța pierderi recurente, achiziții slabe sau compensații excesive. Creșterea durabilă a companiei depinde de capacitatea sa de a reinvesti capitalul la randamente atractive. O relație simplificată este: Growth ≈ Rata de reinvestire × Randamentul capitalului Dacă o companie reinvestește 60% din profit și obține un randament de 15% asupra capitalului reinvestit: growth ≈ 0,60 × 0,15 = 9% Profitul ar putea crește cu aproximativ 9% anual, dacă cele două variabile se mențin. Dacă societatea obține numai 5% asupra capitalului reinvestit, rata de creștere scade la aproximativ 3%: 0,60 × 0,05 = 3% Așadar, nu este suficient ca veniturile să crească. Contează cât capital trebuie consumat pentru acea creștere și ce randament produce fiecare euro reinvestit. Diferența față de obligațiuni devine acum evidentă. Dacă investești 10.000 € într-o obligațiune cu YTM de 4%, păstrată cinci ani fără default și cu reinvestirea fluxurilor la aceeași rată, valoarea teoretică finală este: 10.000 × 1,04⁵ ≈ 12.167 € Dacă o acțiune produce randamentul de 54% din exemplul anterior, investiția ajunge la 15.400 €. Rezultatul este mai bun, dar nu a fost contractual. EPS putea să scadă, dividendul putea fi eliminat, iar multiplul P/E putea suferi o contracție mult mai puternică. Obligațiunea are prioritate în structura capitalului și fluxuri stabilite contractual. Acțiunea are o poziție reziduală, dar beneficiază mai mult dacă afacerea se extinde. Randamentul suplimentar așteptat al acțiunilor nu este gratuit; el reprezintă compensarea pentru incertitudinea mai mare. Acțiunile diferă fundamental și de BTC. Ambele pot avea volatilitate ridicată, dar mecanismele de evaluare nu sunt aceleași. O acțiune oferă o participație într-o afacere care poate genera venituri, profit și cash-flow. BTC nu reprezintă proprietatea asupra unei companii și nu produce un cash-flow contractual. Teza sa se bazează pe raritate, securitatea rețelei, adopție, lichiditate, regimul monetar și cererea investitorilor. Această diferență nu stabilește automat care activ este superior. Arată doar că trebuie analizate prin cadre diferite. Aplicarea mecanică a unui P/E asupra BTC nu are sens, după cum evaluarea unei companii numai prin raritatea acțiunilor sale este insuficientă. Volatilitatea rămâne însă relevantă pentru dimensionarea poziției. Dacă o investiție în acțiuni scade cu 30%, are nevoie de o creștere de aproximativ 42,9% pentru a reveni la nivelul inițial: (1 / 0,70) - 1 ≈ 42,9% După o scădere de 50%, recuperarea necesară este de 100%: (1 / 0,50) - 1 = 100% Cu cât drawdown-ul este mai mare, cu atât revenirea necesară crește disproporționat. Din acest motiv, mărimea poziției și diversificarea contează chiar și atunci când teza fundamentală pare foarte convingătoare. Poate cel mai util studiu de caz este cel al unei companii care își dublează profitul, fără ca acțiunea să producă vreun câștig. Presupunem că societatea are un EPS de 4 €, un P/E de 30 și un preț de 120 €. După cinci ani, EPS se dublează la 8 €, dar dobânzile sunt mai ridicate, apetitul pentru risc este mai redus, iar piața acceptă numai un P/E de 15: 8 × 15 = 120 € Compania și-a dublat profitul pe acțiune, dar prețul este exact același. Creșterea EPS a fost anulată complet de înjumătățirea multiplului. Dacă aceeași acțiune ar fi fost cumpărată inițial la un P/E de 20, prețul de intrare ar fi fost: 4 × 20 = 80 € La același preț final de 120 €, randamentul ar fi fost de 50%: (120 - 80) / 80 = 50% Aceeași companie, aceeași creștere a profitului și același preț final, dar un rezultat radical diferit pentru investitor. Singura diferență a fost evaluarea inițială. Aceasta este una dintre cele mai importante lecții din investițiile în acțiuni: nu este suficient să identifici o companie excelentă. Trebuie să analizezi cât din succesul viitor este deja inclus în preț. Compania este afacerea. Acțiunea este afacerea plus prețul plătit pentru ea. Poți avea dreptate în privința companiei și totuși să obții un randament slab dacă ai plătit prea mult. Poți cumpăra o companie modestă și obține temporar un randament bun dacă evaluarea se extinde. Dar randamentele sustenabile nu pot depinde la nesfârșit doar de disponibilitatea următorului investitor de a plăti un multiplu mai mare. Pe termen lung, valoarea se construiește prin profit, cash-flow, reinvestirea eficientă a capitalului și o evaluare inițială care nu presupune deja perfecțiunea.
1
1
7
201
Poți avea sute de companii într-un indice și totuși o expunere puternic concentrată în câteva nume. Aici devine util MAG7 Dominance. Indicatorul urmărește raportul dintre capitalizarea cumulată a Apple, Microsoft, NVIDIA, Amazon, Alphabet, Meta și Tesla și capitalizarea S&P 500. Formula este simplă: capitalizare MAG7 împărțită la capitalizare S&P 500, înmulțită cu 100. Numitorul include și cele șapte companii. Interpretarea cere însă mai multă atenție decât calculul. O dominanță în creștere arată că MAG7 câștigă pondere relativă. Asta se poate întâmpla atât într-o piață care urcă, cât și într-una care scade. Să pornim de la un exemplu ipotetic. MAG7 valorează împreună 20 de trilioane de dolari, iar restul S&P 500 valorează 40 de trilioane. Totalul este 60, deci dominanța MAG7 este 33,33%. Dacă valoarea MAG7 crește cu 10%, iar restul indicelui cu 5%, ajungem la 22 și, respectiv, 42 de trilioane. Dominanța urcă la 34,38%. Capitalizarea pieței crește, iar cele șapte companii câștigă pondere. Acum vine situația mai puțin intuitivă. MAG7 pierde 10%, iar restul indicelui pierde 20%. Capitalizările ajung la 18 și 32 de trilioane, cu un total de 50. Dominanța MAG7 urcă la 36%, deși capitalizarea totală a scăzut cu 16,67%. Cele șapte companii au pierdut valoare. Au pierdut însă mai puțin decât restul pieței, astfel încât ponderea lor a crescut. O dominanță în urcare poate descrie inclusiv o piață în care slăbiciunea este mai pronunțată în afara grupului. Și situația inversă merită urmărită. Dacă MAG7 crește cu 5%, iar restul cu 15%, dominanța coboară la 31,34%, în timp ce capitalizarea totală crește cu 11,67%. În acest scenariu, câștigurile se distribuie mai larg. De aceea, raportul merită citit împreună cu evoluția celor două componente: MAG7 și restul S&P 500. Singur, nu dovedește existența unor intrări sau ieșiri de capital și nu oferă un semnal automat de tranzacționare. Pentru portofoliu, implicația este practică. Un ETF pe S&P 500, unul pe Nasdaq și câteva acțiuni din MAG7 pot cumula expuneri importante la aceleași companii. MAG7 Dominance oferă context pentru verificarea ponderilor și suprapunerilor reale din portofoliu. Diversificarea începe să devină vizibilă atunci când te uiți la cât cântărește fiecare expunere. #mag7
3
144
O lectură ușoară pe care aș trata-o ca pe o radiografie a societății românești
3
124
9/10 TREI SCENARII PENTRU BTC 🟢 BULLISH: Bitcoin reușește să recupereze zona $83.800–$84.500 și să construiască o structură ascendentă susținută de cerere spot. Fluxurile ETF redevin pozitive într-o manieră persistentă, iar Open Interest-ul CME începe să crească împreună cu pozițiile speculative long. Într-un regim GEX negativ, o asemenea mișcare ar putea fi amplificată de ajustările de hedging ale dealerilor. Depășirea susținută a regiunii $84.000–$85.000 ar putea readuce în atenție zona $87.000, iar ulterior regiunea $90.000–$91.800. Pentru confirmarea acestui scenariu ar fi important ca aprecierea prețului să fie însoțită de o îmbunătățire reală a cererii, nu doar de lichidarea pozițiilor short. 🟡 CONSOLIDARE: Bitcoin continuă să oscileze în jurul zonei $80.000–$82.000, fără o direcție dominantă. Volatilitatea realizată rămâne relativ redusă, iar IV continuă să se mențină în partea inferioară a distribuției istorice. Poziționarea futures rămâne prudentă, iar intrările și ieșirile din ETF-uri se compensează parțial. Acest scenariu este compatibil cu actualul interval săptămânal relativ îngust. Totuși, menținerea GEX negativ ar putea face consolidarea mai puțin stabilă decât în regimul de gamma pozitivă observat săptămâna trecută. 🔴 BEARISH: Bitcoin pierde susținut regiunea $80.000, iar presiunea la vânzare se intensifică. Dacă BTC coboară sub $78.600, iar volatilitatea implicită începe să crească accelerat, riscul unei extinderi descendente devine mai important. Într-un regim GEX negativ, ajustările de hedging pot amplifica această mișcare. Deteriorarea ar fi mai convingătoare dacă ar fi însoțită de ieșiri ETF persistente și de o creștere a poziționării speculative short. Pe termen mediu, o asemenea evoluție ar putea readuce în atenție regiunea $75.000 și, ulterior, limita inferioară a distribuției estimate pentru finalul anului, $69.500.
1
15
3/10 TiFF – Asset Managers rămân net-long, dar datele instituționale au un decalaj Raportul Traders in Financial Futures oferă o perspectivă mai detaliată asupra poziționării instituționale. Trebuie însă precizat că ultimul raport TiFF disponibil în datele analizate este cel din 13 octombrie, în timp ce Legacy include deja pozițiile din 20 octombrie. Prin urmare, nu putem presupune că modificările observate în Legacy se regăsesc identic în fiecare categorie instituțională. La 13 octombrie, Asset Managers dețineau 5.079 de contracte long și 1.437 short, rezultând o poziție net-long de +3.642 de contracte. Aceasta reprezintă o îmbunătățire față de +3.532 în săptămâna precedentă. Leveraged Money rămânea net-short, cu o poziție de -5.844 de contracte, față de -6.852 anterior. Dealerii aveau o poziție net-long de +1.841 de contracte, în scădere față de +2.339. Datele arată o îmbunătățire moderată a poziționării nete pentru Asset Managers și o reducere a expunerii net-short a fondurilor cu leverage. Dar există o nuanță importantă. O parte dintre shorturile Leveraged Money pe CME pot reprezenta strategii cash-and-carry sau poziții de hedging pentru expuneri long spot. Prin urmare, reducerea acestor shorturi nu trebuie interpretată automat drept un semnal bullish. La fel, poziția net-long a dealerilor pe futures nu este echivalentă cu expunerea lor gamma din piața opțiunilor. Poziționarea instituțională rămâne relativ constructivă, dar datele disponibile nu confirmă încă o revenire decisivă a cererii direcționale.
1
1
56
2/10 CoT CME – Open Interest-ul crește, dar poziționarea speculativă se reduce Ultimul raport CFTC Legacy, cu pozițiile din 20 octombrie, arată o creștere a Open Interest-ului de la 20.752 la 21.040 de contracte, respectiv aproximativ 1,4%. La prima vedere, revenirea participării pe piața futures ar putea părea constructivă. Dar structura pozițiilor spune o poveste mai nuanțată. Pozițiile large specs long au scăzut de la 17.320 la 16.962 de contracte, în timp ce shorturile s-au redus de la 14.786 la 14.544. Poziția net-long a speculatorilor a coborât de la +2.534 la +2.418 contracte. În același timp, pozițiile spreading au crescut semnificativ, de la 2.365 la 3.010 contracte, adică aproximativ 27,3%. Creșterea Open Interest-ului nu este însoțită de acumularea agresivă a unor poziții direcționale long. Dimpotrivă, atât longurile, cât și shorturile speculative se reduc, în timp ce activitatea de tip spreading crește. Această combinație este compatibilă cu o piață în care participanții preferă strategiile relative și gestionarea expunerilor, în locul asumării unui risc direcțional suplimentar. Privind ultimele trei săptămâni, observăm o evoluție oscilantă a Open Interest-ului: creștere puternică, reducere și apoi revenire modestă. Participarea pe CME se stabilizează, dar nu avem încă dovada unei acumulări speculative capabile să susțină un nou trend ascendent.
1
1
85