9⃣ Mărfurile (Commodities): poți anticipa corect prețul și totuși să pierzi bani
Mărfurile par, la prima vedere, ușor de înțeles. Dacă petrolul, aurul sau cuprul se scumpesc, produsul financiar cumpărat ar trebui să crească aproximativ la fel.
În practică, lucrurile sunt mai complicate. Investitorul poate anticipa corect direcția prețului spot și totuși să piardă bani din cauza contractelor futures, a contango-ului, a costurilor de rulare (rollover), a cursului valutar sau a structurii juridice a produsului.
Mărfurile sunt active reale utilizate în economie. Energia alimentează transportul și industria, metalele intră în infrastructură și producție, iar produsele agricole susțin consumul. Spre deosebire de acțiuni și obligațiuni, cele mai multe mărfuri nu produc profit, dividende sau cupoane.
Randamentul investitorului provine din schimbarea prețului, dar, în cazul expunerii prin futures, și din forma curbei, rularea contractelor, randamentul colateralului și costurile produsului.
A cumpăra petrol poate însemna să deții fizic petrol, să cumperi un contract futures, un ETC, un ETN, un swap sau acțiunile unei companii petroliere. Aceste instrumente pot reacționa la același activ economic, dar rezultatele lor nu sunt identice.
Prima distincție importantă este cea dintre spot și futures.
Prețul spot este prețul pentru livrarea imediată sau apropiată a mărfii. Prețul futures este stabilit astăzi pentru o tranzacție care va fi decontată sau livrată la o dată viitoare.
Dacă petrolul spot este 80 USD pe baril, contractul futures cu scadența peste trei luni poate fi cotat la 82 USD. Această diferență nu înseamnă neapărat că piața prezice un preț de 82 USD peste trei luni.
Prețul futures încorporează costul finanțării, depozitarea, asigurarea și avantajul economic al deținerii fizice a mărfii:
Futures = Spot × e^[(Finanțare + Depozitare − Convenience yield) × Timp]
Convenience yield reprezintă beneficiul implicit al posesiei fizice. O rafinărie care are petrol în depozit poate continua producția în timpul unei întreruperi a aprovizionării. Un producător care are suficient cupru își poate onora contractele fără să aștepte livrări viitoare.
Acest beneficiu nu este plătit ca un dividend, dar are valoare economică. Atunci când stocurile sunt abundente, convenience yield tinde să fie redus. Când stocurile sunt foarte mici, accesul imediat la marfă devine mai valoros.
Curba futures poate fi în contango sau backwardation.
Contango apare când contractele mai îndepărtate sunt mai scumpe decât cele apropiate. De exemplu, contractul curent poate fi cotat la 82 USD, cel pentru luna următoare la 84 USD, iar următorul la 86 USD.
O asemenea structură poate reflecta costurile de finanțare și depozitare, stocuri abundente sau o cerere imediată redusă.
Backwardation reprezintă situația inversă. Contractul apropiat poate costa 82 USD, cel pentru luna următoare 80 USD, iar următorul 78 USD. Curba descendentă poate semnala stocuri reduse, cerere imediată puternică, probleme de aprovizionare sau un convenience yield ridicat.
Aceste structuri contează deoarece contractele futures expiră. Un fond care dorește să mențină expunerea trebuie să vândă periodic contractul apropiat și să cumpere unul cu scadență mai îndepărtată. Procesul se numește roll.
O aproximație simplă este:
Roll yield ≈ (Prețul contractului vândut − Prețul contractului cumpărat) / Prețul contractului cumpărat
În contango, fondul poate vinde contractul apropiat la 82 USD și îl poate cumpăra pe următorul la 84 USD:
Roll yield ≈ (82 − 84) / 84 = −2,38%
Fondul vinde mai ieftin și cumpără mai scump. Dacă structura se menține, rularea erodează randamentul.
În backwardation, fondul poate vinde la 82 USD și cumpăra noul contract la 80 USD:
Roll yield ≈ (82 − 80) / 80 = +2,50%
În această situație, rularea poate contribui pozitiv la randament.
Calculul este orientativ. Rezultatul real depinde de momentul rulării, de scadențele selectate, de mișcarea întregii curbe și de metodologia produsului.
Pe măsură ce se apropie scadența, prețul futures tinde să converge către spot. Dacă spotul rămâne la 80 USD, iar un contract cumpărat la 84 USD converge spre 80 USD, investitorul long pierde 4 USD, deși prețul spot nu s-a modificat.
De aceea, performanța unui produs bazat pe futures poate fi foarte diferită de graficul spot afișat în presă.
Randamentul unui produs pe commodity futures poate fi descompus astfel:
Randament total ≈ Randament spot + Roll yield + Randament colateral − Costuri
Randamentul spot reflectă modificarea mărfii. Roll yield provine din trecerea între contracte. Randamentul colateralului este câștigul produs de numerarul sau titlurile sigure depuse drept garanție.
Să presupunem că prețul spot al petrolului crește cu 12% într-un an. Rulările repetate într-o curbă aflată în contango produc un roll yield de −15%. Colateralul generează 3%, iar produsul are costuri de 0,60%.
Randament total ≈ 12% − 15% + 3% − 0,60% = −0,60%
Petrolul s-a apreciat cu 12%, dar investitorul a pierdut aproximativ 0,60%.
Nu există nicio contradicție. Investitorul nu a cumpărat barili de petrol pe care să-i păstreze un an. A deținut succesiv contracte futures cumpărate, vândute și înlocuite la prețuri diferite.
Curba futures este dinamică. Contango-ul se poate accentua sau reduce, iar piața poate trece în backwardation. Uneori numai segmentul apropiat este inversat, în timp ce maturitățile îndepărtate păstrează altă formă.
La gaze naturale și produse agricole, sezonalitatea poate avea o influență majoră. Un contract pentru livrare iarna nu este economic identic cu unul pentru vară. Un contract pe grâu înaintea recoltei reflectă alte riscuri decât unul de după recoltă.
Graficele continue, construite prin lipirea contractelor succesive, pot ascunde diferențele dintre scadențe. O analiză serioasă urmărește contractele individuale și întreaga curbă, nu doar o singură linie continuă.
Aurul funcționează diferit de petrol sau grâu. Poate fi depozitat pe termen lung fără degradare, iar stocul existent este foarte mare în raport cu producția anuală. Din acest motiv, dinamica lui este influențată mai mult de dobânzile reale, USD, cererea investițională, costul de oportunitate și percepția riscului monetar.
Aurul nu generează cash-flow. Investitorul câștigă dacă prețul de vânzare, după costuri și efectul valutar, este mai mare decât prețul de cumpărare.
Pentru un investitor european, randamentul trebuie măsurat în euro. Dacă aurul crește cu 8% în USD, iar dolarul se depreciază cu 6% față de euro:
Randament în EUR = (1 + 8%) × (1 − 6%) − 1
Randament în EUR = 1,08 × 0,94 − 1 = 1,52%
Aurul a crescut cu 8% în dolari, dar investitorul în euro a obținut aproximativ 1,52%, înainte de costuri.
Dacă dolarul s-ar fi apreciat cu 6%:
Randament în EUR = 1,08 × 1,06 − 1 = 14,48%
Expunerea valutară poate absorbi, amplifica sau chiar inversa o parte din mișcarea mărfii.
În cazul aurului, investitorul poate alege între deținerea fizică și instrumentele financiare. Metalul fizic nu generează roll yield, dar implică spreaduri, depozitare, asigurare, verificarea autenticității și risc de custodie.
Futures oferă lichiditate și eficiență a capitalului, dar adaugă levier, cerințe de marjă, scadență, basis risk și costuri de rulare.
O acțiune minieră sau petrolieră este un alt tip de expunere. Investitorul nu cumpără marfa, ci o afacere care o produce.
Profitul poate fi aproximat astfel:
Profit ≈ (Prețul mărfii − Costul unitar) × Volum − Costuri fixe − Dobânzi − Taxe
Presupunem un producător care vinde un milion de unități la 100 €, are un cost variabil de 70 € și costuri fixe de 20 milioane €.
Profitul operațional este:
(100 − 70) × 1.000.000 − 20.000.000 = 10 milioane €
Dacă prețul mărfii crește cu 20%, la 120 €, iar costurile rămân neschimbate:
(120 − 70) × 1.000.000 − 20.000.000 = 30 milioane €
Prețul mărfii a crescut cu 20%, dar profitul operațional s-a triplat.
Acesta este levierul operațional. Funcționează însă în ambele direcții. Dacă prețul scade la 85 €:
(85 − 70) × 1.000.000 − 20.000.000 = −5 milioane €
Marfa a scăzut cu 15%, iar compania a trecut de la profit la pierdere.
Acțiunile producătorilor pot amplifica mișcarea mărfii, dar adaugă riscul datoriei, al managementului, al accidentelor, al rezervelor, al reglementării și al alocării capitalului. O companie minieră nu este aur cu levier; este o afacere ciclică expusă aurului.
Mărfurile pot avea un rol de diversificare într-un portofoliu, mai ales în anumite șocuri inflaționiste.
Presupunem un portofoliu cu 50.000 € în obligațiuni având durata modificată 7 și 10.000 € într-un indice de mărfuri.
Dacă randamentele obligațiunilor cresc cu 1,5 puncte procentuale:
Variația obligațiunilor ≈ −7 × 1,5% = −10,5%
Pierderea estimată este de 5.250 €.
Dacă, în același scenariu, indicele de mărfuri crește cu 20%, câștigul este de 2.000 €. Expunerea la mărfuri compensează o parte din pierderea obligațiunilor, fără să o elimine.
Aceasta nu înseamnă că mărfurile cresc întotdeauna când obligațiunile scad. Dacă inflația este urmată de recesiune, cererea pentru energie și metale industriale se poate contracta. Corelația depinde de cauza șocului și de regimul economic.
Mărfurile pot proteja împotriva unor forme de inflație, în special cele generate de energie, alimente sau constrângeri de ofertă. Nu sunt însă o poliță universală. Inflația determinată de salarii, chirii și servicii poate avea o relație mai slabă cu un indice dominat de petrol și gaze.
Structura juridică a produsului este la fel de importantă ca activul urmărit. În Europa, multe produse descrise informal drept „ETF pe aur” sau „ETF pe petrol” sunt ETC-uri ori ETN-uri.
Un produs poate deține marfa fizică, futures, swapuri sau colateral. Un ETN este o obligație a emitentului și adaugă riscul său de credit. Un ETC garantat poate reduce acest risc, dar investitorul trebuie să verifice natura și accesibilitatea garanției.
Înainte de cumpărare trebuie înțeles dacă produsul deține marfa, contracte futures, colateral sau doar o promisiune contractuală a emitentului.
Nici indicii de mărfuri nu sunt identici. Ei pot avea ponderi diferite pentru energie, agricultură și metale, pot rula contractele în luni diferite și pot utiliza metodologii distincte.
Un indice broad commodities dominat de energie se poate comporta aproape ca un pariu pe petrol și gaze, chiar dacă poartă eticheta „diversificat”. Numărul mărfurilor incluse spune mai puțin decât contribuția fiecărui sector la riscul total.
Produsele cu roll optimizat încearcă să evite contractele cu cel mai costisitor contango sau să selecteze segmente mai favorabile ale curbei. Strategia poate îmbunătăți rezultatul, dar introduce risc metodologic. Produsul poate ajunge să urmărească o maturitate diferită de cea la care se referă prețul spot din presă.
Cel mai util studiu de caz rămâne investitorul care anticipează corect creșterea petrolului, dar alege instrumentul greșit. Teza sa direcțională este corectă: petrolul spot crește cu 12%. Totuși, produsul cumpărat rulează lunar contractele apropiate într-o piață aflată în contango. Roll yield ajunge la −15%, colateralul produce 3%, iar costurile sunt de 0,60%.
Rezultatul este o pierdere de aproximativ 0,60%.
Investitorul a confundat prețul spot observat în presă cu randamentul contractelor futures și cu randamentul final al produsului.
A avea dreptate asupra direcției activului nu este suficient. Trebuie să ai dreptate și asupra instrumentului prin care exprimi acea opinie.
Înainte de a cumpăra o expunere la mărfuri, trebuie stabilit dacă produsul deține fizic activul, utilizează futures, primește randamentul printr-un swap sau reprezintă o obligație a emitentului. Apoi trebuie analizate curba, metodologia de roll, colateralul, valuta, levierul și costurile.
Întrebarea esențială nu este doar „va crește marfa?”, ci: „Dețin marfa, un contract asupra mărfii, o creanță asupra emitentului sau o companie care produce marfa?”
Ar trebui să mi se acorde titlul de mișculiciul anului la sală 😁 Fără falsă modestie, cred că mă mișc cel mai mult între serii și exerciții. După fiecare set dau două ture de sală. În funcție de gradul de epuizare, tura e mai lentă sau mai rapidă. Așa îmi măsor pauzele. Nu stau la aparat până încep noua serie. Cred că pe unii i-am exasperat 😁
4
178
Replying to @MisterSpread @hobincus
Acum am intrat pe postare. Belea! 🤣 Dacă și pe saltea e la fel de iscusit riscă să-și fractureze clavicula 😁
10
Replying to @hobincus
Deviația standard, adică măsura riscului, mult mai cunoscută ca... volatilitatea 😁 Mulți vorbesc despre ea, puțini o stăpânesc.
Chiar mă gândeam să scriu despre ea mai în detaliu, că de pomenit am mai pomenit-o.
2
44
Replying to @DanaMinodora @AshCrypto
Eu zic sa mai cumperi ca sa-ti scazi media. Nu asta vi se zice? 😀
1
25
Replying to @gabrield_77
Te cred, insa nu vrei sa stii cat platesc eu in Germania. 25% pe profitul + contributia pe solidaritate. In total in jur de 26,3%.
9
Despre Expectancy (valoarea așteptată pe trade) am mai scris în trecut. Mulți traderi se uită la win rate și se opresc acolo. "Am 65% win rate, deci sistemul e bun". Sau "am pierdut 4 trade-uri la rând, ceva nu e în regulă".
Matematica spune altceva. Win rate-ul singur nu îți spune dacă faci bani. Singurul număr care contează pe termen lung este expectancy.
Formula e simplă:
E = Pcâștig×Câștig_mediu − Ppierdere×Pierdere_medie
unde:
▪️Pcâștig: probabilitatea de câștig
▪️Ppierdere: probabilitatea de pierdere
Dacă E>0, sistemul are edge. Dacă E<0, pierzi bani pe termen lung, indiferent cât de des "ai dreptate".
Exemplu 1: Win rate mare, expectancy negativă
Trader A: win rate 70%, câștig mediu 80$, pierdere medie 250$
E = 0,70×80 − 0,30×250 = 56−75 = −19
Pe fiecare trade, în medie, pierde 19$. După 100 de trade-uri, pierderea așteptată e ~1.900$. Win rate-ul arată excelent pe screenshot. Contul scade.
Exemplu 2: Win rate mic, expectancy pozitivă
Trader B: win rate 38%, câștig mediu 420$, pierdere medie 140$
E = 0,38×420 − 0,62×140 = 159,6−86,8 = +72,8
Câștigă în medie ~73$ pe trade. După 100 de trade-uri, așteptarea e ~7.280$ profit. Pare "slab" pentru că greșește des, dar matematica e de partea lui.
Exemplu 3: Același win rate, rezultate complet diferite
Doi traderi cu 55% win rate
Trader C: câștig mediu 150$, pierdere medie 180$
E = 0,55×150 − 0,45×180 = 82,5−81 = +1,5
Abia pozitiv. Edge foarte mic, sensibil la comisioane și slippage.
Trader D: câștig mediu 280$, pierdere medie 160$
E = 0,55×280 − 0,45×160 = 154−72 = +82
Edge solid.
Același win rate. Diferență enormă.
De ce se întâmplă asta în practică?
▪️Oamenii marchează câștigurile repede ("iau profit") și lasă pierderile să curgă ("o să revină"). Asta umflă win rate-ul și distruge expectancy-ul.
▪️La opțiuni, un short premium poate avea win rate 70-80% (theta lucrează pentru tine), dar o singură mișcare mare poate șterge multe câștiguri mici. Fără să calculezi raportul mediu win/loss, nu știi dacă merită.
▪️Screenshot-urile arată doar trade-urile câștigătoare sau win rate-ul. Aproape nimeni nu postează expectancy-ul real pe ultimele 50-100 de trade-uri.
Cum se calculează
La ultimele 30-50 de trade-uri închise (nu doar cele care arată bine). Notează pentru fiecare:
▪️A fost câștig sau pierdere?
▪️Cât ai făcut/pierdut net (după comisioane)?
Apoi:
1⃣Calculează win rate-ul
2⃣Media câștigurilor
3⃣Media pierderilor
4⃣Bagă în formulă
Dacă numărul iese negativ sau foarte aproape de zero, sistemul nu are edge real, indiferent cât de convingător pare pe grafic sau cât de des "ai avut dreptate".
Win rate-ul e vanity metric. Expectancy-ul e cel care îți spune dacă vei fi aici peste 200 de trade-uri sau nu.
Calculează-l. Rezultatul e de obicei mai puțin flatant decât win rate-ul. Dar e mult mai util.
Replying to @gabrield_77
Da, dar asta nu te împiedică să tranzacționezi opțiuni. Există variantele tastytrade, interactive brokers iar pe crypto deribit. Mai sunt și altele.
Sima și cei din comunitatea sa o fac prin tastytrade.
1
20
Replying to @Catalin_Ciobanu
Nu mai am blog de vreo 6-7 ani. Doar grup de Telegram, însă acolo n-am postat.
31
A înnebunit lumea cu GTA6. Deja sunt inundate știrile și se avertizează că va crește traficul pe net 😁
6
265
Steve Vai - "For The Love Of God" youtu.be/9IrWyZ0KZuk?si=0LxE… via @YouTube
5
103
Am postat des despre derivate cu focusul pe opțiuni. Asta nu e o întâmplare. Opțiunile sunt instrumente superioare în multe contexte, dar rămân aproape invizibile în comunitatea românească de trading. Nu pentru că ar fi "prea complicate", ci pentru că cer un tip de gândire pe care majoritatea o evită: gândire non-direcțională, înțelegerea timpului ca resursă și acceptarea că direcția prețului e doar una dintre variabile.
🔷 Ce face opțiunile superioare?
O acțiune sau un futures îți dă o singură dimensiune: long sau short. Dacă ai dreptate despre direcție, câștigi. Dacă greșești, pierzi. Dacă piața stă lateral, pierzi timp și, în cazul futures, plătești roll sau funding.
Opțiunile adaugă cel puțin trei dimensiuni în plus:
▪️Direcție (delta): poți fi long, short sau neutru.
▪️Timp (theta): poți vinde timp sau cumpăra timp.
▪️Volatilitate (vega): poți paria că volatilitatea va crește sau va scădea, independent de direcție.
▪️Levier asimetric: riscul maxim e definit din start (premium-ul plătit), în timp ce profitul poate fi nelimitat pe call-uri.
Un exemplu simplu: BTC se mișcă lateral de luni de zile într-un range larg. O poziție long sau short pe spot/futures te expune la funding, la emoții și la posibilitatea de a fi lichidat. O strategie de tip short straddle sau iron condor (vânzare de volatilitate) poate genera profit din theta decay (scurgerea timpului) exact în acel range, atâta timp cât IV nu explodează. Nu trebuie să ghicești direcția. Trebuie doar să ai dreptate despre faptul că piața nu va face o mișcare extremă.
Asta e superioritatea reală: poți exprima vederi pe care instrumentele simple nu le permit. Poți hedged o poziție spot fără să o închizi. Poți cumpăra protecție ieftină când IV Rank e mic. Poți vinde premium când IV Rank e ridicat. Poți construi poziții care profită din stagnare.
🔷 De ce aproape nimeni nu le folosește?
Cauzele sunt clare dacă te uiți la cum se discută tradingul în România:
▪️Gândire exclusiv direcțională. Majoritatea contentului e "BTC urcă / scade", "acest nivel e suport". Opțiunile forțează o schimbare de paradigmă: "ce se întâmplă cu prețul, cu timpul și cu volatilitatea simultan". E inconfortabil.
▪️Frica de "complexitate". Greeks (delta, gamma, theta, vega) par intimidanți. În realitate, nu trebuie să fii matematician. Trebuie să înțelegi relațiile de bază: theta te mănâncă dacă ești long options, vega te ajută sau te lovește în funcție de IV, gamma amplifică delta când te apropii de strike. Restul e practică.
▪️Confuzia cu gambling-ul. Mulți asociază opțiunile cu "all-in pe 0DTE" sau cu cumpărarea de call-uri OTM care expiră worthless. Asta e abuzul instrumentului, nu instrumentul în sine. Același lucru se întâmplă cu futures (leverage 50x) sau cu acțiunile (buying high).
▪️Lipsa de conținut local. Nu există aproape nicio discuție serioasă în română despre IV Rank vs IV Percentile, despre cum se schimbă GEX și ce înseamnă asta pentru hedging-ul dealerilor (market makers), sau despre diferența dintre a cumpăra un call și a vinde un put pentru a exprima o vedere bullish.
Când nu vezi exemple, instrumentul rămâne abstract.
Algoritmul și engagement-ul. Postările despre "delta și theta" nu prind. Postările despre "e bula" sau "acest pattern" prind. Așa că majoritatea creează ce se consumă.
🔷 Ce pierzi dacă le ignori
Nu e vorba că "trebuie să tranzacționezi opțiuni". E vorba că, dacă nu le înțelegi, îți lipsește o unealtă puternică.
Nu poți hedged eficient o poziție mare pe spot fără să o închizi.
Nu poți monetiza o piață laterală altfel decât prin "no trade" (care, de multe ori, e doar lene).
Nu poți exprima o vedere de tip "cred că nu se mișcă mult" sau "cred că volatilitatea e scumpă".
Rămâi expus doar la direcție, în timp ce alții pot juca și celelalte dimensiuni.
Opțiunile nu sunt magie. Sunt instrumente. Ca orice instrument, pot fi folosite prost sau bine (definirea riscului, exprimarea de vederi precise, generarea de venit din timp). Diferența e că, spre deosebire de spot sau futures simple, îți dau control mai mare asupra profilului de risk-reward.
În România, discuția despre ele e aproape inexistentă. Nu pentru că nu ar fi utile, ci pentru că cer exact lucrul pe care mulți îl evită: să gândești dincolo de "urcă sau scade".
Dacă vrei să le înțelegi, începe cu trei lucruri: ce face theta, ce înseamnă IV Rank/Percentile și de ce un short put nu e același lucru cu un long call, chiar dacă ambele sunt "bullish". Restul vine după.
Marius retweeted
Michael Burry was right about the AI bubble:
• Palantir $PLTR: -25%
• Alphabet $GOOGL: -30%
• Nvidia $NVDA: -36%
• Micron $MU: -42%
• ServiceNow $NOW: -61%
• Nebius $NBIS: -63%
• Oracle $ORCL: -65%
• Sandisk $SNDK: -67%
• CoreWeave $CRWV: -74%
• IREN $IREN: -80%
All while the S&P 500 is only 6% off its high
Replying to @DanaMinodora
Dinții ăia naturali-strâmbi pot fi îndreptați. Ideea e să consulți regulat un dentist/ortodont, nu să aștepți să-ți cadă.
125
Replying to @MyDearest2106
32 * 2 = x * sqrt(x)
2^5 * 2 = x * sqrt(x)
2^6 = x * sqrt(x)
2^7 = x^2 * x
2^7 = x^3
2^4 = x
x = 16
2
219
Fiecare dintre noi își cară după el propriul ego, ca pe o valiză pe care o târâm de ani de zile și pretindem că nici nu o observăm. Unii o vedem, din când în când. Cei mai mulți, nu.
Și e amuzant, dacă stai să te gândești: ne deranjează enorm când îl vedem la alții: "uite ce plin de el e ăsta", dar când vine vorba de al nostru, deodată devenim orbi. Sau, mai degrabă, foarte inventivi.
Ego-ul și umilința merg mână-n mână, de fapt. Dar despre asta, altă dată. Că deocamdată încă ne mai carăm valiza.
1
9
350


